Eminescu pus cu spinarea la Marea Neagră. La Belvedere, la Olimp
L-au pus pe “geniul poeziei românești”, pe “poetul nepereche” cu fundu’ la Marea Neagră! Vă-nchipuiți asta? Înghițim că ne jupoaie la șezlonguri, la bere, că luăm E.coli, că ne belesc urechile cu muzică proastă. O înghițiți și p-asta? Statuia lui Eminescu pusă cu fundu’ la Marea Neagră și cu ochii în neoanele de la Belvedere, Panoramic, Amfiteatru de la Olimp. Aici puteți vedea cum arată lux complexul Belvedere, Panoramic, Amfiteatru de la Olimp.
Este dată zugrăveală, este pusă floare, este multă distracție, multă haleală, multă lume. Muzică Bum Bum. Pe plajă fac cu ochiul șezlongurile și cocktailurile.
Seara Belvedere, Panoramic, Amfiteatru de la Olimp se luminează cu neoane pe fațadă. Culori fosforescente. Și-n drumul spre mare sunt așezate 3 statui: Mihai Viteazu, Kogălniceanu și Eminescu.
Viteazu și Kogălniceanu stau față-n față în dialog. Eminescu este pus cu fundu’ la Marea Neagră
În scăfârliile celor trei bat neaoanele fosforescente. Totul e feeric și psihedelic. Statuile dau sentimentul unei solemnități cretine. Neoane pe fațadă și statui uriașe, parcă este Crăciun petrecut într-un magazin chinezesc. E totul fericit, e leșinătura unui lux ieftin. La care se adaugă privirea stupidă a Mihai Viteazului, Kogălniceanului, Eminescului care strică distracția. Amestecul ăsta este surprinzător și stupid, de Istorie cu distracție (muzica bum bum, cocktail, șprițuri, fete în chiloți și sutien, copiii orecăind, lumea de colace și lampioane, nisip, mare). Stau să-mi distrugă concediu Eminescu belit la sânii nevestei?
Ieri paragina perlelor Olimpului, astăzi urlă bani ieftini ca la cazinou chinezesc
Dintre toți trei suferă Eminescu. El e pus cu fundu’ la Marea Neagră. Să vă explic. La ieșirea spre plajă există un triptic de statui uriașe. Kogălniceanu ca un bunic, Mihai Viteazu ca un buric și Eminescu ca un bibic. Ce legătură au ei cu marea? Nu știm. Mihai Viteazu ar fi trecut-o prin sânge, Kogălniceanu ar fi scuipat în ea, doar Eminescu ar fi cântat-o. Dacă ar fi văzut-o vreodată. Se pare că n-a văzut Marea Neagră niciodată. Pe vremea lui, nu se făceau concedii la Marea Neagră. Nu era obișnuință.
Așa că Eminescu a cântat marea. Chiar și-a dorit să-i fie căpătâi la final de viață:
„Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării”
Eu zic să-l lăsăm să moară, dacă asta vrea, dar nu cu fundu’ la mare și fără neonul forforescent în scăfârlie.
Citește, ce treabă ai, din seria de sezon Mamaia 2023 și:
E.Coli, iubita mea, bine ai venit la Marea Neagră!
HORECA care ne jupoaie pe Litoral. Oaie, tu, plătește prețul berii triplu! Că-i sezon, mocofane!